- Eşti cel mai bun din toţi,
Mai ortoman!,
Un bob mărunt grăi
Către bostan.
- Mi-a fost înscris
Din naştere-n destin!
Şi burta şi-o săltă,
Zvâcnind, puţin.
- Ca tine nu e nimeni
Pe pământ…
Ești cel mai mare...
- Sunt de neînfrânt!
Dar, neatent,
Bostanul linguşit,
Călcă în zorul lui
Pe un… cuţit.
ÎN LOC DE MORALĂ:
Şi, uite-așa,
Povestea
S-a sfârşit!
