Socrate casă – odată vrând să-şi facă,
Toţi îi găseau cusururi fel de fel,
Ba unu că-năuntru-i prea săracă
Şi nu e demnă de un om ca el.
Ba altuia faţada nu-i plăcea,
Şi mai ales cârteau toţi din pricină
Că încăperile-s din cale-afară mici.
Ce casă-i asta? Abia te-nvârţi în ea!
„Dea cerul, zise el, să fie plină
Aşa cum e, de-adevăraţi amici!”
Şi-avea Socrate dreptate când spunea
Că pentru-aceştia casa e prea mare
Că ţi-e prieten, jură fiecare -
Dar cine se încrede e nebun.
Căci, oricât de obişnuit îţi pare,
Nimic mai rar ca un prieten bun.
autor: Jean de La Fontaine
>>Trimisa de Ionut & Cristina MOISE
