Gândacul rosu de padure,
Stând într-un Fag ca într-o casa,
Se aventura sa se coboare,
Sa vada ce e jos, sa iasa…
Lânga copac vede-o carare,
Iar vremea-i de calatorit….
Îl îmbia ziua cu soare,
De mult…sa afle…si-a dorit.
Cum merse el… întins la drum,
Fara popas, cu nerabdare,
Aluneca-ntr-o groapa, bum!
Cazu, în groapa cea mai mare.
Imediat dadu o tura,
Gândind, cum va putea sa urce,
O groapa-i o adâncitura
Îsi zise…din groapa, încotro s-apuce.
Se-opreste, începe-a se ruga,
Cu lacrimi multe, cu rabdare!
Pe Cer un nor se pregatea…
Ploaia-i siroie pe carare…
Ajunse apa si în groapa.
I-aduse-o frunza sa se urce,
Curând s-a umplut groapa toata,
S-a revarsat… pe frunza-l duse.
Iar ploaia s-a oprit apoi.
Priveste-n jur plin de mirare
Se vede ajuns înapoi.
Chibzuind bine-alegi o cale.
Privea în jur cu clar vedere,
Mai gânditor lânga-al lui Fag.
Încrezator într-o Putere.
Care, ceva i-a aratat :
Când îti e greu si te-ai rugat,
Fii pregatit, ca sigur vine
Ajutorul, mult asteptat.
Vazând ce-i rau ….alegi ce-i bine!
autor: Mariana GRINGAS
