Boabe mari de lacrimi grele,
Cad din cerul înnorat,
Fulgere - brăzdează noaptea,
Vântul bate ne-ncetat...
Pomii-afar' stau să se rupă,
Salcia-n geamăt se apleacă,.
Norii groși, ce ascund Luna,
Vin mereu și nu mai pleacă....
E un iad acum afară!
Cerul s-a dezlănțuit!.
Cad torentele de apă,
Cad mereu, la nesfârșit..
Vântul vine, vine, vine
Și se umflă, și se-mpinge
Și, cuprins de nebunie,
Spulberă tot ce atinge!
Cerul bubuie de-odată!
Și-o lumină orbitoare
Îmi făcu ca grozăvia,
Să apară și mai mare!
...................
Tot ce-i viu, ascuns trăiește,
În te miri ce vizuină,
Așteptând, cu spaimă mare,
Vremea bună ca să vină!
autor: C. Alin BĂLĂȘOIU
-ro_blue.png)
