Prietenul meu şi cu mine am văzut odată un orb care şedea de unul singur la umbra templului.
"- Priveşte, acela este omul cel mai înţelept din ţinutul nostru, zise prietenul meu, iar eu m-am apropiat de orb pentru a-i da bineţe."
După ce am discutat puţin, i-am zis:
"- Iartă-mă că te întreb, dar de câtă vreme eşti orb? "
"- De când m-am născut ", îmi răspunse.
"- Şi pe ce cale a cunoaşterii te-ai îndreptat? "
"- Sunt astronom ", îmi spuse.
Şi, punându-şi mâna pe piept, zise iar:
"- Cercetez toate stelele, luna şi soarele de aici. "