Citeste si asulta cele mai frumoase povesti, povestiri, poezii, fabule, ghicitori si vorbe intelepte.
Povesti cu talc. Povestile copilariei. Ghicitoare, fabula si poezie.
colectie de parabole
povestiti audio pentru copii
povesti cu talc - acasa

Gradinarul

- povesti cu talc -


poveste Gradinarul


autor C. Alin BALASOIU


    A fost odata un fermier care avea doi fii. Si vrand el sa vada care din baieti era potrivit pentru mostenirea pamantului, i-a chemat la el:

    "- Baietii mei. Vreau sa va daruiesc amandoura cate o bucata de pamant si uneltele necesare pentru a-l munci. Peste jumatate de an doresc sa vad ce a facut fiecare!"

    Zis si facut. Le dadu fermierul cate o bucata de pamant fiecaruia. Erau identice ca si marime, una langa alta si cu un rau curgand la unul din capetele terenurilor. Le mai dadu si cate o grebla, o lopata, o coasa si o galeata, necesare pentru a munci pamantul.

    Cei doi baieti isi luara fiecare in primire pamantul si uneltele, si-au instalat cate un cort, fiecare pe terenul lui, pentru a putea trai in el pana ce "proba" avea sa se sfarseasca.

    A doua zi cei doi baieti s-au pus pe treaba. Unul din ei a impartit terenul in mai multe patrate si a inceput sa le sape. S-a hotarat sa sadeasca intr-un patrat rosii, in altul castraveti, in altul dovlecei. Si-a lasat un loc si pentru flori, caci era un mare iubitor de frumos. atunci cand termina cate un patrat de sapat, imprastia samanta necesara si pe urma cara cu galeata apa si o uda.

    Celalalt baiat se uita la el si isi radea in barba "Oare ce se chinuie fratele meu? Doar tata nu ne-a spus ce sa facem. Eu cred ca trebuie sa ii inapoiem lucrurile pe care ni le-a dat in perfecta stare. Am sa am grija de coasa, sa nu rugineasca. De galeata sa nu o gauresc. De sapaliga sa nu dau cu ea intr-o piatra si sa o stramb. Vom vedea cat de bucuros va fi tata cand le va primi inapoi nou-noute." Si nu facu altceva decat sa stea la umbra din cort si sa stearga cu o carpa curata uneltele.

    Ziua urmatoare fratele care sapase gradina continua sa aiba grija. Gonea pasarile sa nu manance semintele si le uda. Cel care avea grija de unelte statea si freca cu carpa la ele pana ce luceau.

    Peste o saptamana se inatmpla ca fratele care sadise in gradina, in timp ce sapa printre rasaduri, sa loveasca tare cu sapaliga intr-o piatra. Daduse atat de tare incat ii rupse coada.

    "Aha! zambi rautacios cel care avea grija de unelte. Am avut dreptate! Se vor strica uneltele! Sa vedem ce o sa zica tata!"

    Tatal lor ii privea seara, din casa, de la feresatra. Si vedea cum o minunatie de gradina, plina de verdeata si flori nastea din pamant, alaturi de pamantul sterp al fratelui care avea grija de unelte.

    In alta zi, s-a intamplat ca in timp ce aducea apa de la rau, fratele care sadise gradina sa alunece si galeata, lovindu-se de o piatra mai colturoasa, se gauri. Noroc ca s-a gaurit mai sus de o plama de fundul galetii, asa incat mai putea cara apa cu ea. E adevarat, trebuia sa faca mai multe drumuri dar se putea inca folosi de ea.

    Langa gradina, pe terenul nelucrat, in cort, fratele ce avea grija de unelte freca cu sarg la ele, sa nu fie nici o urma de rugina. Si luceau atat de frumos! Se oglindea luna in ele!

    Trecu si timpul stabilit. Tatal veni sa vada ce au facut baietii lui. Pe un teren se afla o oaza de verdeata. Rosii, castraveti, dovlecei si multe, multe flori. Arata minunat. Baiatul il intampina si ii puse la picioare uneltele daruite: sapaliga avea coada rupta si abia daca mai era pe jumatate din cat a fost noua, atat de mult a fost folosita. Galeata era stramba si gaurita si inca avea putina apa in ea. Coasa, avea taisul tocit, plin de urmele pietrelor peste care daduse.

    Veni si cel de-al doilea baiat: "Tata, iti dau inapoi uneltele pe care mi le-ai dat. Sunt intr-o stare mai buna chiar si decat atunci cand le-am luat! Uite cata grija am avut de ele! Poti fi mandru de mine!" si ii puse la picioare toate uneltele intr-o stare ireprosabila. Ba chiar sapaliga lucea in soare mai abitir ca o oglinda!

    Batranul tata, s-a bucurat ca acum stia cui trebuie sa ii lase mostenire pamantul. Era pacat sa ajunga pe maini gresite. S-a si intristat sa vada ca celalat fiu a inteles gresit menirea uneltelor. Uneltele i-au fost daruite pentru a munci pamantul, nu pentru a avea grija de ele!

 

*******************************

La fel si noi, primim unelte pentru a ne ingriji de pamantul vietii. Dar oare ce fel de gradinari suntem?

 
Adauga pe Facebook Trimite unui prieten Adauga pe Twitter
Citita de 1 ori


povesti cu talc despre noi contact links

Povesti Cu Talc sustine:

 

Psiholog Loredana Ionascu   Michelle - the sweet voice Editura Adevăr Divin
Patuturi copii   zambete, citate zambete, traieste zambind   Pur si simplu ... despre viata