Elefant.ro - Premium
Citeste si asulta cele mai frumoase povesti, povestiri, poezii, fabule, ghicitori si vorbe intelepte.
Povesti cu talc. Povestile copilariei. Ghicitoare, fabula si poezie.
colectie de parabole
povestiti audio pentru copii
povesti cu talc - acasa

Pinul singuratic

- povesti cu talc -

pinul singuratic

Să nu te ruşinezi de fraţii tăi, să iubeşti locul unde te-ai născut!

 

Un pin creştea odată la marginea unei păduri. Pe alături, pretutindeni, erau doar fraţi de-ai lui. Pădurea era deasă şi plină de mireasmă. Când venea primăvara, adia vântul hoinar. Sufla uşor prin ramuri. Atunci cânta pădurea, cântau toţi fraţii-n cor.

În miezul verii, când soarele ardea, acolo în pădure era răcoare şi miros de răşină. Treceau pe drumuri călătorii osteniţi. Și când vedeau pădurea, se opreau, cătau în ea odihnă.

Toamna se pornea ploaia. Pe jos curgeau şuvoaie. Și se duceau la vale. Pădurea sta însă neclintită. Niciun şuvoi nu putea lua pădurea, înfiptă bine cu rădăcinile-n pământ, deasă ca o oştire.

Iarna, viscolul turbat bătea zadarnic. Pinii erau acolo ca un zid, şi viscolul se sfâşia între ramuri, puterea i se sfărâma, se potolea.

Aşa trecea viaţa pădurii, aşa ar fi rămas pe totdeauna...

Dar pinul nostru privea spre înălţimile golaşe de pe munţi. Era pe munte, sus, o stâncă cenuşie şi înaltă. Deasupra ei se ivea în zori, în orice dimineaţă, craiul zilei, soarele care poleia toţi munţii.

Nu-i mai plăcea-n pădure pinului, vroia să urce sus pe munte şi să privească de-acolo tot pământul, să fie altfel decât fraţii săi.

Nu-i mai plăceau nici cântecele dulci ale pădurii, nici lupta cu furtuna.

Stătea mâhnit, privea în depărtări, visa şi ar fi vrut să plece mai degrabă.

A cerut voie bunicului pădurii, un pin bătrân cu trunchiul gros, cu barba lungă de licheni, i-a cerut voie să plece.

- Copile, copacul ce-i singur în vârful muntelui, de orice vânt se clatină!... a grăit rar bătrânul.

L-au sfătuit părinţii, şoptind cu înţelepciune:

- Nu-i nicăieri mai bine ca lângă fraţii tăi, nu-i nicăieri mai bine ca-n locul unde te-ai născut!... Ploaia cade, vântul bate, nicio primejdie nu te paşte aici...

N-a ascultat pinul pe nimeni. S-a rugat într-o noapte de zâna cea bună a pădurii şi ea s-a înduplecat. A făcut semn cu mâna către vârful trufaş al muntelui şi pinul s-a pomenit acolo...

Era acuma sus, pe creastă. El vedea cel dintâi când iese soarele din văi. Și-n zori văpaia lui îl poleia şi făcea să semene cu o făclie verde-aurie.
Ce mândru era pinul! Privea spre fraţii săi cu nepăsare și se ruşina că altădată fusese printre ei.

Ei îi strigau de jos:

-Cum te mai simţi?

El nu le răspundea.

-Să te ţii bine când o să înceapă ploaia şi furtuna! striga gros şi bunicul. Și-şi clătina cu îngândurare barba lui argintie de licheni.

-N-ai teamă, bunicule! grăia abia atuncea pinul, mai bine vezi de tine, că eşti bătrân, îţi putrezeşte rădăcina, să nu cazi din picioare şi fără vânt...

Abia a sfârşit pinul batjocura, că a pornit să bată vântul. Se apropia toamna. Furtuna era tot mai puternică... Pinul se legăna mai, mai să cadă. Zidul pădurii nici nu se clintea. A început să bată şi ploaia... Și apele au spălat pământul puţin, în care îşi prinsese rădăcina pinul singuratic.

A venit frigul iernii. Și viscolul. Și s-a pornit să sufle viscolul, balaur alb...
Și-n vale, jos, pădurea se zbuciuma cu vuiet lung, puternic, dar nicio pagubă n-avea. Pinul trufaş a simţit însă că se clătina mai tare ca de obicei, că nu-l mai ţine rădăcina. A strigat la fraţii săi:

-Veniţi-mi într-ajutor, mă prăbuşesc!

Fraţii nu aveau însă ce-i face.

-Noi nu-ţi putem veni într-ajutor, au răspuns ei. Tu nu poţi să te întorci la noi...N-ai vrut s-asculţi sfatul înţelept...

Deodată, viscolul a răbufnit, şi pinul singuratic s-a prăbuşit, a alunecat pe gheţuri şi zăpadă. A ajuns până la poalele pădurii. Acolo a stat în timpul iernii, jelit de fraţii săi... Și-n primăvară au venit nişte ciobani. Au găsit trunchiul.

- E bun de foc! a rostit baciul.

L-au luat la stână, l-au tăiat bucăţele; a ars și cenuşa lui s-a împrăştiat în cele patru vânturi...


De ce n-a vrut s-asculte sfatul bătrânesc, de ce a vrut să vieţuiască singuratic, departe de-ai lui?!


>> de Alexandru MITRU       
 
Adauga pe Facebook Trimite unui prieten Adauga pe Twitter
Citita de 1 ori
povesti cu talc despre noi contact links

Povesti Cu Talc sustine:

 

Michelle - the sweet voice
Psiholog Loredana Ionascu   editura prestige   Mastering Mind and Soul   Editura Adevăr Divin
Patuturi copii   Daca vrei sa faci un bine - binefacere.ro   zambete, citate zambete, traieste zambind   Pur si simplu ... despre viata   Lumea Piticilor